Am ținut acest discurs pe internet sau în chat-uri de grup de câteva ori în ultimele 4 luni, dar scăderea @goodalexander de astăzi m-a împins să-mi formalizez puțin gândurile. COVID și mingea de demolare a dolarului Pandemia COVID-19 a catalizat una dintre cele mai agresive expansiuni monetare și fiscale din istoria SUA. Între februarie 2020 și începutul anului 2022, SUA și-a crescut oferta de bani M2 cu peste 40%, injectând trilioane de lichidități în sistemul financiar prin cecuri de stimulare (~814 miliarde USD), Programul de protecție a salariilor (800 miliarde USD+) și salvări corporative. În timp ce obiectivul declarat a fost stabilizarea internă, consecințele globale au fost profunde. O mare parte din această nouă lichiditate a ajuns înapoi pe piețele financiare din SUA prin reipotecarea prin instituții mari, fonduri speculative și contrapărți multinaționale. Rezultatul: un boom al activelor centrat pe SUA, dar și un șoc inflaționist global. Deoarece o mare parte a lumii rămâne dependentă structural de dolar, prin facturarea comercială, rezervele valutare, prețurile materiilor prime și datoria denominată în USD, această creștere a lichidității a exportat inflația peste granițe. Monedele piețelor emergente s-au prăbușit sub dubla greutate a ieșirilor de capital și a creșterii pasivelor în dolari. Țări precum Argentina, Turcia, Egipt și Sri Lanka au înregistrat devalorizări monetare de două cifre și CPI (FMI WEO). Termenul "dollar wrecking ball" descrie această buclă de feedback. Expansiunea monetară din SUA stimulează lichiditatea dolarului la nivel global. Capitalul urmărește activele americane. Piețele emergente se confruntă cu ieșiri, presiune valutară și inflație a importurilor. Răspunsurile politice în străinătate întârzie sau eșuează. Dolarul se întărește și mai mult. Pe scurt, SUA au exportat inflație și aprecierea prețurilor activelor importate.