Dacă nu te poți calma, este începutul ruinei. Războiul de opinie publică dintre Xibei și Luo Yonghao poate fi numit o lecție clasică de relații publice. Mulți fondatori sunt prinși în "sine" și blocați în "față", iar cu cât reacția este mai intensă, cu atât situația este mai pasivă. Când ne confruntăm cu un război de mustrare, trebuie mai întâi să evităm răpirea emoțională: Grăbește-te la fața locului pentru prima dată = recunoaște-ți greșeala deghizată și nimeni nu o va urmări, oricât de rezonabilă ar fi în continuare. Strategia dură se transformă într-o suliță, dar face ca întreprinderea să cadă în cercul vicios al "auto-dovezii" scutului, iar atacarea propriului scut cu propria suliță nu poate fi considerată o strategie bună. Fără a ieși din perspectiva "sinelui", fie că este vorba de un contraatac dur sau de o scuză pentru nemulțumiri, odată prins în "perspectiva de sine", este dificil să stabilești empatie cu publicul. Un răspuns cu adevărat eficient se bazează pe empatie și încredere, iar cheia răspunsului nu este de a câștiga rațiunea, ci de a menține încrederea.