A numi piața muncii "înghițită" sună peiiorativ. Un punct de date care susține acest lucru: rata angajărilor este aceeași ca în Marea Recesiune. Dar și tarifele de separare sunt aproape cele mai scăzute înregistrate, la fel ca și cele de concediere/concediere. Ar trebui să considerăm piața muncii sigură?

Să presupunem că scrii o funcție de asistență socială pentru a judeca economia: F (rata șomajului, ritmul de angajare/separare) Aș pune un semn negativ pentru rata șomajului, dar nu sunt sigur de semnul creării/distrugerii locurilor de muncă.

O parte din mine crede că un ritm mai mare de angajare/separare este benefic pentru creșterea productivității și oferă oamenilor oportunități de a-și schimba jobul și de a face schimbări. Așa că mă bucur să văd mai mult din ea. Dar o parte din mine se teme că mai mult churn ar putea însemna mai mulți câștigători și învinși.

Poate cel mai bun caz pentru piața peiorativă a muncii "înghețată", spre deosebire de piața muncii "sigură" complementară, este creșterea ponderii șomajului pe termen lung. Dar încă nu sunt sigur și aș fi interesat de argumente/dovezi mai bune.