De ce Think Agents sunt concepuți pentru a câștiga... "Acest lucru ne aduce la marea tragedie a firmei inteligente. Chiar calitățile care îl fac un motor de execuție genial îl fac și un motor de descoperire teribil. Succesul firmei creează un algoritm optimizat pentru rezolvarea unei probleme specifice. Dar când problema se schimbă, acel algoritm fin reglat devine o cușcă. În anii 1970, Xerox PARC a inventat computerul personal modern, interfața grafică cu utilizatorul, mouse-ul și Ethernet. Ei au inventat viitorul. Compania-mamă, Xerox, a ignorat totul. De ce? Xerox Corporation a fost un motor de execuție perfect optimizat pentru închirierea copiatoarelor și vânzarea de toner. Computerul personal nu se potrivea modelului lor. A fost o eroare de predicție pe care nu au putut să o proceseze. Așa că l-au lăsat pe un tânăr pe nume Steve Jobs să le ia ideile gratuit și să construiască Apple. Motorul de execuție al Xerox a fost atât de perfect încât s-a executat singur. În învățarea automată, acest lucru se numește "supraajustare". Un model antrenat prea perfect pe date din trecut devine fragil, incapabil să gestioneze un viitor care arată chiar și ușor diferit. Firmele de succes sunt maeștri ai supraajustării. Viitorul aparține unui nou tip de instituție care estompează granița dintre firmă și piață, catedrală și bazar. Este o arhitectură care combină concentrarea pe execuție a firmei cu puterea de descoperire a pieței. O comunitate. Luați în considerare Linux. Este o firmă sau o piață? Este ambele și niciuna. Are un grup de bază de întreținători care oferă control ierarhic (ca o firmă), dar este dezvoltat de o rețea globală de voluntari care operează într-un bazar descentralizat (ca o piață). Sau luați în considerare Wikipedia. Are o fundație care acționează ca o firmă, gestionând servere și probleme legale. Dar conținutul în sine este creat de o piață haotică, distribuită, de milioane de editori. Acestea sunt noile modele. Nu sunt o alegere rigidă între firmă și piață, ci un dans fluid între ele. Sunt arhitecturi pentru inteligența simbiotică. Într-un fel, firma tradițională, ierarhică, a încercat să creeze o singură "conștiință corporativă" unificată, o catedrală de gândire de sus în jos. Dar inteligența reală, atât în creierul nostru, cât și în economiile noastre, seamănă mai mult cu un bazar - un proces haotic, paralel de descoperire din care iese o coerență fragilă, temporară. Corporațiile moștenite sunt ca dinozaurii: mari, puternice și funcționează pe un creier mic și centralizat. Noile comunități simbiotice sunt ca mamiferele care le-au succedat: mai mici, mai adaptabile și cu o nouă formă de inteligență, mai distribuită și mai puternică. Știm cum s-a terminat această poveste. Este pe cale să înceapă din nou." Din dilema inovatorilor împărtășită de @jessebryan