IQ-ul contează, dar nu este singura abilitate cognitivă care contează. Una dintre cele mai importante este capacitatea cantitativă, iar un nou articol explorează originile și impactul său genetic. Autorii (inclusiv @eawilloughby) au efectuat un GWAS pentru a identifica variantele genetice care sunt asociate cu abilitățile de matematică auto-raportate ale oamenilor (1) și (2) cea mai înaltă clasă de matematică luată. Această măsură a capacității cantitative auto-raportate s-a dovedit a fi asociată cu 53 de variante împrăștiate în genom (imaginea de mai jos). În general, aceste porțiuni ale genomului sunt asociate cu dezvoltarea creierului, ceea ce arată că chiar și aceste variabile de auto-raportare măsoară ceva cognitiv. Ceea ce este cel mai interesant este că genele cu funcție cunoscută se referă la funcționarea sau dezvoltarea creierului la nivel microscopic (de exemplu, funcționarea neurotransmițătorului, dezvoltarea dendritelor și a axonilor). Scorul poligenic al abilității cantitative NU se corelează genetic cu dimensiunea totală a creierului (chiar dacă IQ-ul și scorurile poligenice ale nivelului educațional o fac). Scorurile poligenice nu măsoară doar ceva important în biologie; au și implicații practice. Un scor poligenic mai mare pentru capacitatea cantitativă are o corelație genetică pozitivă cu lucrul ca analist de software, matematician și fizician și o corelație genetică negativă cu munca ca scriitor, organizator de ONG/sindicat sau oficial guvernamental. Acest studiu oferă indicii tentante despre modul în care genele sunt transpuse în comportamente și rezultate din lumea reală. Genele sunt doar porțiuni ale ADN-ului. Ei nu gândesc și nu au nicio conștientizare a lumii exterioare. Studii ca acesta arată cum genele pot influența trăsăturile cognitive și rezultatele vieții: prin construirea unui creier mai funcțional, care apoi poate învăța și răspunde mai bine la mediu.