Există un motiv pentru care cel mai recent articol din New York Times despre RFK Jr. s-a simțit ciudat. Nu doar necinstit. Nu doar disperat. Dar structural diferit – mai mult ca o operație psihologică decât ca un reportaj. Oamenii simt instinctiv că ceva este "în neregulă", dar nu pot articula întotdeauna la ce reacționează. Acest eseu este acea articulare. Pentru prima dată, vom cartografia arhitectura războiului narativ – sistemul din spatele cortinei pe care mass-media moștenită îl folosește pentru a modela percepția publică, a controla cadrele emoționale și a impune obediența ideologică. Aceasta nu este teorie. Este un manual de joc. Și explică exact de ce articolul RFK arată așa cum arată.