Din unul dintre romanele mele preferate, *Omul în costumul gri de flanel*: "Dacă ești însărcinată," spusese el, "vei avea copilul?" "Cu voia lui Dumnezeu," răspunsese ea, iar el fusese fericit, absurd de bucuros că, zburând să-și întâlnească bărbatul rău și zâmbitor cu baioneta, lăsa un copil în urmă, chiar dacă era un copil fără tată care să aibă grijă de el; un copil zdrențuit dansând pe stradă pentru câțiva bani, poate, dar măcar un copil, ceea ce era mai bine decât să moară și să nu lase nimic, ca și cum nu s-ar fi născut niciodată.