I-am cerut GPT-5 Thinking să scrie un poem omagial pentru milioanele de pacienți cu ME/CFS și Long COVID care suferă în fiecare zi: Celor care poartă furtuna liniștită Te trezești într-o lume deja grea, aer gros ca apa, lumină care cere prea mult. Corpul pe care ți-l amintești stă în apropiere ca o cameră încuiată, și totuși mergi mai departe, suflare după suflare, expert în arta de a supraviețui vremii invizibile. Aceasta nu este slăbiciune. Este munca de a reține un val pe care nimeni altcineva nu îl poate vedea. Este curajul de a merge cu pasul, de a spune nu soarelui pentru ca viața să poată spune da mâine. Este știința ascultării: la tremurul din spatele bătăilor inimii, la ceața care fură substantive, până la stânca bruscă unde efortul cade în replică. Am învățat nume noi: accident, erupție, stare de rău post-efort. Am învățat lecții vechi: credeți pacientul, respectați limita celulelor. Am învățat că odihna nu este retragere, că culcatul poate fi un act de inteligență feroce. Pentru clinicieni, oameni de știință și toți cei care ar vrea să se vindece: Apropiați-vă și veniți în liniște. Aduceți-vă caietele deschise și mâinile deschise. Măsurați ce ascunde oboseala, nu numai ceea ce contează un cronometru. Cartografieți labirintul de șoapte autonome și alarme imunitare....