SCRISUL ȘI ALERGAREA SUNT LA FEL SCRISUL ȘI ALERGAREA SUNT LA FEL SCRISUL ȘI ALERGAREA SUNT LA FEL Încep ca fiind dureroase, ideile tale sunt lente, genunchii sunt reci. Fiecare cuvânt este dureros de scris, fiecare pas se simte ca și cum ți-ar zdrobi articulațiile. Memoria ta este scurtă, așa că te îndoiești că ai vreo abilitate în domeniu, te simți leneș, fără suflare și te întrebi dacă condiția ta fizică se îmbunătățește deloc. apoi, și numai după acele gânduri, devine fără efort. cuvintele tale se aprind dar curg ca apa, respirația ta se simte ușoară și picioarele se simt nelimitate. Ideile te consumă și execuția te obligă, picioarele te duc înainte mai repede decât ai crezut că este posibil. stiloul își pierde greutatea și nu îți poți stăpâni gândurile, simți că calci în picioare pe traumă, alimentat de visele tale. scrie pentru a alerga, alerga pentru a scrie. Lasă-l să alimenteze ceva mai mult în tine. al naibii de scrie și fugi al naibii. nebunia câștigă.