Când scriitorii vechi văd viitorul... "Să înceapă prin a trata Cauza ca parte a religiei sale. Apoi, sub influența spiritului partizan, să ajungă să o considere cea mai importantă parte. Apoi, în liniște și treptat, îl îngrijiți pe scena în care Cauza este cu adevărat religia sa. Cu condiția ca toate elementele pur spirituale să fie ținute în afara ei, iar preocupările temporale să fie absorbite în ea, cu cât pare mai "religioasă", cu atât mai bine. Atâta timp cât nu o transformă în acțiune, nu contează cât de mult gândește ... Cu cât se simte mai des fără să acționeze, cu atât mai puțin va fi capabil să acționeze și, pe termen lung, cu atât va fi mai puțin capabil să simtă. Nu mai ai nevoie de o carte bună, care să-i placă foarte mult, pentru a-l ține departe de rugăciuni, de muncă sau de somn; o coloană de reclame în ziarul de ieri va fi suficientă. Îl poți face să-și piardă timpul nu numai în conversațiile care îi plac cu oamenii care îi plac, ci și în conversațiile cu cei de care nu-i pasă pe subiecte care îl plictisesc. Vrem ca el să fie în incertitudine maximă, astfel încât mintea lui să fie plină de imagini contradictorii ale viitorului, fiecare dintre ele stârnind speranță sau frică. … Nimic nu se compară cu suspansul și anxietatea pentru a baricada mintea unui om." -Extrase din scrisorile ScrewTape de CS Lewis