Sunt acum în Buenos Aires, la DeFi Security Summit, unde am participat la un panel despre securitatea AI și Web3, alături de @blocksec (EigenLabs), @ChanniGreenwall (Olympix), @jack__sanford (Sherlock) și @nicowaisman (Xbow). Ceea ce nu demult părea un "viitor îndepărtat" este acum discutat ca o foaie de parcurs foarte concretă pentru anii următori: atât tehnologiile defensive cât și cele ofensive bazate pe AI vor avansa rapid, mai ales în ceea ce privește descoperirea vulnerabilităților. Tot ceea ce fac auditorii astăzi manual și printr-un mozaic de instrumente este treptat integrat în stack-uri automate mai puternice și accesibile. Este important să privim realitatea cu sobrietate: speranța că putem "izola" în mod fiabil modelele de utilizare nedorită este iluzorie. Orice model suficient de capabil este, prin definiție, cu dublă utilizare. Furnizorii vor adăuga restricții, filtre, politici — dar acestea nu sunt o barieră fundamentală. Oricine are motivație și resurse va crea un model self-hosted, va asambla propria stivă agențică și va folosi aceleași tehnologii fără să-și facă griji pentru ToS. Nu poți proiecta securitate presupunând că atacatorii nu vor avea acces la aceste instrumente. Economia atacurilor este, de asemenea, departe de a fi simplă. Pe termen scurt, atacurile vor deveni mai ieftine: mai multă automatizare, mai multă "bombardare pe arie largă", o explorare mai exhaustivă a stărilor și configurațiilor fără ca oamenii să fie implicați. Dar, pe termen lung, pe măsură ce practicile și instrumentele defensive vor recupera, atacurile de succes vor deveni mai costisitoare: acoperirea se va îmbunătăți, erorile minore vor dispărea, iar breșele eficiente vor necesita infrastructură serioasă, pregătire și expertiză. Acest lucru va schimba balanța către mai puține incidente — dar cele care se vor întâmpla vor fi mult mai complexe și costisitoare. Concluzia mea principală: va trebui să revizuim întregul ciclu de viață al securității, nu doar auditurile de "îmbunătățire cosmetică". Cum descriem și înțelegem profilurile de risc, cum evoluează modelele de amenințare cu AI în ecuație, cum structurăm dezvoltarea, revizuirile, testarea, implementarea, monitorizarea on-chain, răspunsul la incidente și autopsiile — toate acestea vor trebui regândite. Auditurile tradiționale vor rămâne o piesă cheie, dar nu mai pot fi singurul centru de greutate. Realitatea este că AI amplifică simetric atât apărătorii, cât și atacatorii — iar securitatea Web3 va trebui să adapteze întregul său model operațional la această cursă asimetrică a înarmărilor.