Când apare o tehnologie nouă, revoluționară, o greșeală comună este să te gândești pur și simplu la replicarea proceselor vechi pe noul mediu fără a le regândi. Acest lucru s-a întâmplat în primele zile ale internetului, când multe companii au copiat modele offline online, ceea ce a dus la practici nesustenabile și, în cele din urmă, la prăbușirea dot-com. Nu ar trebui să repetăm acest model cu blockchain, deși istoria sugerează că astfel de pași greșiți fac adesea parte din curba de învățare către aplicații mai semnificative. Modelele care rezistă nu sunt cele care imită trecutul, ci cele care reimaginează industriile, reproiectează procesele și permit posibilități complet noi care nu ar putea exista altfel. Aici se află adevăratele descoperiri: când tehnologia nu este doar o suprapunere, ci o reinventare. În cazul blockchain, viteza și economiile superficiale de costuri sunt adesea prezentate ca avantaje de bază. Dar acest lucru este înșelător. Bazele de date vor fi întotdeauna mai rapide, iar viteza nu este ceea ce face blockchain-urile valoroase. Caracteristica lor definitorie este coordonarea fără încredere, starea verificabilă, noile proiecte de mecanisme și sistemele de activare pe care niciun actor nu le controlează. Când blockchain-urile sunt tratate ca niște ciocane mai rapide în căutarea cuielor, rezultatele sunt superficiale. Când sunt folosite pentru a construi ceea ce anterior era imposibil, ele pot remodela industriile și pot rezista ca infrastructură fundamentală.